Oradea: Stop concurs
Încă un concurs de logo ratat în spațiul public. Un pic mai serios decât la București, dar tot stângace și în final fără rezultat. Este momentul să ne oprim — și Buzăul a lansat unul — și să ne punem niște întrebări. Lansăm un mesaj deschis din care sperăm să se vadă ridicolul ideii de concurs pentru această nevoie modernă a unui oraș.
Am participat și noi. Pentru că am auzit lucruri bune despre Oradea, pentru că orașul are niște lucruri de care să te legi, pentru că am avut un brief, bun-rău, chiar și o încercare de strategie și pentru că regulamentul a fost mai decent decât al doamnei Firea. Am zis să încurajăm interesul pentru branding manifestat de o instituție publică. Să vă arătăm mai întâi ce am făcut.
Prima Propunere
A doua propunere
Discuție
Din cele 180 de propuneri înscrise în concurs, juriul a ales să nu aleagă nimic. Oamenii sunt nemulțumiți, au muncit degeaba. Reacțiile oscilează de la furie la amuzament. Noi nu ne-am supărat prea tare. În schimb, ne-am întrebat de ce nu a funcționat. Oare nu cumva ideea de concurs este nepotrivită din start? Sau suntem noi cârcotași?
Un concurs creativ generează o varietate de idei din care este imposibil de ales dacă:
Nu știi foarte clar ce vrei
Toate propunerile sunt slabe calitativ
Nu ai ochi de designer
Să le luăm pe rând.
Nu știi foarte clar ce vrei
"Știm ce ne dorim, dar nu am primit”, susțin organizatorii în comentariile de pe Facebook. Noi nu suntem siguri că știu. În România nu s-a făcut city branding, este un teritoriu complet nou și al naibii de greu. Nu există nici măcar un logo de oraș ok, bine făcut. Să fie concursul soluția pentru o problemă atât de complexă?
Este suficient să ne uităm idee sau esență ca să înțelegem cât de generic și confuz a fost brieful — “Orașul în care te regăsești”. Are putere să inspire designul? Ce principii de design se pot scoate din ea? Dacă întrebăm o sută de oameni, o vor înțelege similar? De ce este potrivită pentru Oradea și nu pentru Cluj sau Iași?
Claritatea și relevanța vin muncind. Nu un om, mulți. Strategia nu este un document steril pe care îl scrie cineva o dată și gata. Este un set de principii create împreună, din aproape în aproape. Niște idei grăitoare la care ajungi în timp prin nenumărate discuții, prezentări și micro-decizii care nu au cum să fie replicate într-un concurs.
Să știi ce vrei înseamnă să îți dai seama ce te ajută și ce nu. Nu este suficient să știi că nu vrei blazon, trebuie să mergi mai în profunzime. Cum ar trebui să arăte un O pe care îl poate deține doar Oradea? Ce culori reprezintă orașul cel mai bine? Este cetatea o idee proastă doar pentru că a fost comună? Și clișeele pot fi interpretate modern.
Toate propunerile sunt slabe calitativ
Be careful what you wish for. La ce să te aștepți când dai liber la înscrieri? Nu suntem o țară cu educație vizuală, încă nu înțelegem bine spațiile dintre rânduri. De ce ne complicăm cu concursuri? De ce nu invităm direct designeri cu școală și experiență? Putea fi mai rău, e drept, avem și exemplul faimosului lup dacic făcut de un licean.
La o propunere, contează și ideea și execuția. Ce premiezi prin concurs, ideea sau execuția? Cum gestionezi toate scenariile nefericite? Idei bune, execuții proaste. Execuții bune, idei nu prea relevante. Logo bun, cromatică nefericită. Sunt de toate la Oradea, așa cum era previzibil.
Nouă nu ne-ar lua mai mult de o zi să eliminăm peste 150 de propuneri. Și totuși, se găsesc 10-20 propuneri cu potențial care merită un feedback. Ce se întâmplă cu ideile bune? Se aruncă la coș pentru că "nu sunt reprezentative" și așa a fost gândit regulamentul? Încă o bubă a concursului.
Calitatea putea fi controlată mai bine prin selecția participanților, timpul acordat și criteriile de jurizare. Se putea da, spre exemplu, o listă de aplicații relevante. Nu se aștepta nimeni la un tatuaj pe pectoralii lui Schwarzenegger, nu? Chiar și așa, prin concurs nu poți obține un produs final, bine rafinat.
Nu ai ochi de designer
Ochi de designer înseamnă mai mult decât poate cuprinde o listă de bifat. Se formează prin educație, experiență și o expunere constantă la universul vizual. Cu ce competențe judecă juriul? Unde sunt designerii de identitate? La ce se uită directorul de marketing? Dacă nu ai exercițiu, te uiți la logo-uri ca la desene colorate și, cel mult, poți spune îmi place sau nu-mi place.